Cum ar fi daca

Niciodata nu ar trebui sa spunem ca stim totul, pentru ca viata ne da peste nas cu argumentele ei. Si te asigur pe tine cea/cel care citesti acum ca nu suntem intotdeauna mai puternici decat ceea ce ni se poate intampla.
Stiu ca habar nu avem cat putem duce si mai stiu ca de cate ori spunem: nu mai pot, inca mai putem.
Tocmai din cauza asta spun ca viata ne loveste cand ne asteptam mai putin si tot ea ne ridica. O palma de la ea doare ingrozitor - ti se inrosesc ochii de plans, de necaz ca nu poti face nimic. Ti se frange inima si simti ca nu mai ai aer, ca totul e in zadar. Nu vezi iesirea din intunericul in care te afli, tipi si nu te ajuta nimeni. Simti ca o sa mori, dar te asigur ca esti mai viu ca niciodata si doar tu poti sa spui Stop! O iau de la inceput!
Niciodata nu ne gandim, in momentele de fericire, cum ar fi fost daca... dar intotdeauna le analizam pe cele triste. Ne analizam pe noi, ne comparam cu altii, tragem concluzii si totusi cand ne e greu vedem doar partea trista. Asa e latura unama. La bine inainte, la rau fugim, si plangem, ne ascundem si ne dorim sa fie altcineva in locul nostru.

Ar trebui sa ne putem infrunta problemele si sa incercam sa ni le rezolvam la timp. Sa nu dam ocazia vietii sa ne intrebe cum ar fi daca